Ceea ce urmează să vedeţi îmi aduce aminte de un banc pe care l-am auzit la bunici.

Cică se întalneşte pe uliţa satului un ţăran cu o babă surdă care muncea de zor:
Ţăranu’: Bună zâua, nană!
Nana: D-apoi.. bat un par!
Ţăranu’ deranjat: Ooo, mânca-o-ai un c***t aşe cum nu auzi!
Nana: Aşe m-am gândit şi io, până nu vine iarna.