Această relaţie este în cele mai multe cazuri una tensionată care ascunde “mari pasiuni” de o parte şi alta a baricadei. O relaţie comparabilă cu cea dintre şoarece şi pisică. Când există tensiuni între client şi vânzător nu pot să nu constat cât de ridicolă este situaţia. Pentru ce? Pentru un produs? În fond şi la urma urmei nici unul nu castigă nimic din acest război. Vânzătorului în cel mai bun caz i se reduce din leafă, iar clientul fără să îşi dea seama se ceartă pentru ceva ce îl va lăsa mai sărac în buzunar, sau poate nu îl va ţine mai mult de o lună. Cine e câştigat dintr-un proces de vânzare? Patronul. La el e profitul. Dar totuşi noi continuăm să ne luăm “de cap”. Observaţi ridicolul, nu?

Eu pot să spun că am fost în ambele taberi combatante iar singurele nemulţumiri le-am avut în ce priveşte modul de abordare a clientului sau a vânzătorului.

În calitate de client:

- nu am putut inţelege niciodată nesimţirea unor vânzători care la intrarea în magazin te intâmpină cu binecunoscutul (în Ardeal) - Tesek-Poftiţi! Nu am nimic cu minoritatea maghiară. Să nu se înţeleagă greşit. Nu am nimic cu întâmpinarea bilingvă. Mă deranjează la culme ORDINEA în care este rostită. În primul rând MULŢI uită (sau se fac că uită) că se află în România si că aici limba oficială e doar UNA - limba română.
- cred că nesimtirea mentionata mai sus este maximă cand vânzătorul din start, începe să îţi vorbească în maghiară: “Cionkolonko blenkelenke”… Haloooooooooooooo! STOP! Scrie la mine în frunte că-s ungur?
- nu mi-a plăcut obraznicia unor vânzători. De exemplu: prin decembrie eram la plimbare pe Republicii în căutarea unui palton. Fiind vreme frumoasă unele magazine îşi scoseseră manechinele în faţa buticurilor. Văd din departare un palton pe placul meu. Mă apropii, analizez, apare vânzătoarea. “Cât face?” - întreb. “Trei sute………………(bag mâna în buzunar să scot banii…)…………………………cincizeci!” “Hopa, tanti, că nu-i tot una! Trei sute sau trei sute cincizeci?” Normal că nu l-am cumpărat.

În calitate de vânzător:

- nu am întâmpinat pe nimeni cu Tesek-Poftiţi! (şi nici invers!)
- nu am înţeles niciodată nesimţirea unor clienţi care se adresează vânzătorului în limba maghiară fără a-l întreba mai întâi dacă îl cheamă Laci, Gyuri, Csabi, Sanyi, Pisti sau Jozsi.
- nu am putut să nu rămân consternat de întrebări idioate de genul: “Ce face maşina asta de spălat? Răceşte frigiderul? Ce ingrediente se bagă în maşina de pâine? Mixer cu baterii nu aveţi? …că nu am priză lângă masă. Butelie la aragaz nu aveţi? Aveţi sobe de teracotă? Unde găsesc reşouri? - întrebări puse într-un supermarket.